Pentru a prezenta îndelungata şi bogata istorie a Recaşului, în 1987 s-a înfiinţat în comună un muzeu al localităţii, dar acesta a fost devastat după 1989, când a dispărut şi un valoros costum popular, purtat de delegatul recăşean Teodor Novac la Marea Adunare de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.
După îndelungate strădanii ale bibliotecarului şi muzeografului local Veronica Andruseac, muzeul a fost refăcut cu ajutorul unor muzeografi de la Muzeul Banatului şi inaugurat în anul 2002, în casa doctorului Iosif Stitzl, reprezentativă pentru vechea arhitectură a Recaşului. Casa a fost retrocedată fiicei fostului proprietar după ce muzeul fusese deja amenajat, şi ulterior a fost cumpărată de primărie, tocmai pentru a asigura un spaţiu pentru muzeu. Pe lângă secţia de istorie a localităţii, care ocupă cinci încăperi la etajul clădirii, muzeul mai are acum secţii de etnografie, antropologie culturală şi sport, la parter.
Muzeul din Recaş deţine o valoroasă şi extrem de bogată colecţie de fotografii vechi, copia unui document de la Budapesta din 11 noiembrie 1447 care atestă cumpărarea viilor de la Recaş de către banul Severinului, acesta fiind cea mai veche menţiune despre existenţa podgoriei recăşene, prezintă personalităţi care au însemnat modele pentru comunitate, precum astronomul Tass Antal, conducătorul Observatorului din Budapesta şi directorul Institutului de Cercetări Astrofizice din Ungaria, Mihailich Gyözö, proiectantul podului „Liget” (azi podul Decebal) din Timişoara, proiect distins cu Diploma de Onoare la Expoziţia Internaţională de la Paris din 1910, Francisc Nemeş, participant la Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin, actorul şi regizorul Ioan Cojar, compozitorul şi muzicologul Ovidiu Giulvezan şi mulţi alţii.
Sunt prezentate săptămânalul german „Temesrekaser Zeitung”, care se tipărea la Recaş în 1902, steagul de la 1880 al formaţiunii de pompieri din Recaş şi alte obiecte vechi care reflectă activitatea acestora, valoroase piese de port popular, mobilier vechi şi obiecte care au aparţinut tuturor naţionalităţilor din gospodăriile ţărăneşti, printre care o ladă de zestre de la 1876 sau o presă de struguri reprezentativă pentru zona viticolă, fotografii care ilustrează cum arăta Recaşul în jurul anului 1900.
Muzeul are şi propria sa Carte de Onoare, în care au semnat, de-a lungul anilor, Regele Mihai şi Regina Ana, diplomaţi, miniştri şi alte oficialităţi, cunoscuţi solişti sau recăşeni plecaţi din comună. Numeroasele secvenţe din viaţa recăşenilor prezentate în muzeu au făcut din el un adevărat punct de atracţie al localităţii, fiind unul din locurile vizitate cu emoţie de etnicii germani plecaţi din Recaş, atunci când revin în localitatea natală cu prilejul unor sărbători ale comunităţii dar şi de numeroase grupuri de elevi sau turişti.
