Născut la 8 aprilie 1944 în pitorescul sat Herneacova, județul Timiș, Oberten János și-a construit o viață marcată de curaj și creativitate. După ce a absolvit Școala Tehnică Postliceală EMT din Timișoara, a început o carieră profesională diversă, de la tehnician proiectant la ELBA Timișoara, până la redactor al prestigioasei publicații în limba maghiară Temesvari Új Szó.
La doar 14 ani, Oberten a trăit drama condamnării politice, fiind închis timp de doi ani pentru rolul său curajos în revoluția maghiară din 1956, o experiență transformatoare care i-a conturat ulterior întreaga operă.

Debutul său literar a venit în 1979, în antologia prozei scriitorilor maghiari din Banat, Valakinek el kell mondanom (Trebuie să spun cuiva), iar doi ani mai târziu publica primul său volum de proză scurtă, Férfihangok (Voci masculine), care a captivat cititorii prin forța introspectivă și originalitatea sa.

Fiind un colaborator constant al unor publicații culturale importante, atât din țară, precum „A Hét”, „Erdélyi Napló”, „Krónika” și „Erdélyi Riport”, cât și din străinătate, ca „Szinház”, „Irodalmi Jelen” sau „Criticai Lapok” din Budapesta, Oberten János a contribuit semnificativ la cultura maghiară și la scena literară din Banat.

Opera sa cuprinde romanul Rókaszelidités (1983), volumul de nuvele Bádogszemüveg (Pahare de staniu) (2004), precum și munca de îngrijire a antologiei de versuri și proză Diener Péter, Le mémoire du ghetto de Budapest / A budapesti gettó emléke.

Cu dispariția sa, comunitatea literară și societatea civilă timișoreană au pierdut nu doar un scriitor talentat și un jurnalist autentic, ci și o personalitate emblematică a luptei anticomuniste — un prieten dedicat și o voce de neînlocuit în istoria culturii locale.