A fost un scriitor pasionat de natură și vânătoare (1925–2006), a cărui viață și opera sunt o adevărată călătorie în lumea sălbatică. Născut în Bazoș pe 11 ianuarie 1925, el s-a remarcat printr-o vastă cultură academică — licențiat în agronomie, filozofie și științe juridice și doctor în economie agrară — dar și prin devotamentul față de frumusețea naturii și literatura cinegetică.

Debutul său literar a avut loc în copilărie, cu povestirea „Căprioara”, iar de atunci a dedicat întreaga creație subiectelor legate de fauna sălbatică și misterele naturii, adesea adresându-se copiilor, încercând să-i inițieze în tainele vieții forestiere. Sub pseudonimul Eugen Jianu, a oferit povești în care cititorul simte că hoinărește prin pădure alături de un prieten care îi dezvăluie obiceiurile și trăsăturile fiecărui locuitor al pădurii.

Cartea sa „Locuitorii pădurii” este ca o invitație în mijlocul naturii, unde urșii, cerbii, bufnițele sau cocoșii de munte prind viață în pagini pline de farmec și emoție, oferind un amestec de informații vii și experiențe personale. Titluri precum Cărări de frumusețe și Pădurea, dragostea mea reflectă îndelungata sa pasiune și cunoaștere a sălbăticiei, iar fragmente din scrierile sale au fost incluse chiar și în manualele școlare pentru clasele 1-4, ceea ce îl face parte din cultura educațională românească.

Pe lângă cariera literară, a fost un vânător desăvârșit și colaborator al revistei Diana din Timișoara. După o viață dedicată învățământului universitar în București, s-a retras în liniștea casei sale din Bazoș, unde a ales să fie înmormântat în mijlocul naturii care l-a însoțit toată viața, aproape de murmurul Timișului și cântecul păsărilor din pădure.

Opera și viața lui Eugen Jianu sunt o adevărată pledoarie pentru iubirea și respectul față de natură, pe care le-a transmis generațiilor cu sensibilitate și măiestrie.