Biserica Ortodoxă Sârbă din Stanciova, sat aparținând orașului Recaș, este un lăcaș de cult cu o profundă semnificație istorică și spirituală pentru comunitatea sârbă din Banatul românesc. Construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, această biserică reflectă identitatea culturală distinctă a sârbilor ortodocși stabiliți în regiune în timpul Imperiului Habsburgic.

Edificiul impresionează prin sobrietatea sa arhitecturală, tipică pentru bisericile ortodoxe din mediul rural. Este realizat din zidărie solidă, cu un plan dreptunghiular, absidă semicirculară și un turn-clopotniță bine proporționat, care domină modest silueta satului. Acoperișul este simplu, în două ape, iar fațadele păstrează un decor auster, dar elegant, specific stilului baroc provincial influențat de tradiția bizantină.

Interiorul bisericii este marcat de prezența unui iconostas sculptat în lemn și pictat manual, cu icoane realizate în stil ortodox sârbesc, care ilustrează scene biblice și figuri de sfinți venerați în tradiția răsăriteană. Atmosfera interioară este una de profundă liniște și evlavie, întărită de simplitatea decorului și de lumina filtrată prin ferestrele înguste.

Biserica din Stanciova nu este doar un spațiu liturgic, ci și un simbol al păstrării identității spirituale și culturale a sârbilor din zonă. Aici se oficiază încă slujbe în limba sârbă, în ritul ortodox, mai ales cu ocazia marilor sărbători religioase, iar comunitatea locală contribuie activ la întreținerea și conservarea lăcașului.

În vecinătatea bisericii se află un cimitir tradițional, unde pietrele funerare inscripționate în alfabet chirilic stau mărturie vie a continuității istorice a acestei comunități. Întregul ansamblu formează un punct de interes istoric, spiritual și etnografic pentru cei care vizitează zona.

Situată în satul Petrovaselo, aparținând orașului Recaș, Biserica Ortodoxă Sârbă este un monument religios deosebit, care reflectă bogata moștenire spirituală a comunității sârbe din Banatul românesc. Lăcașul de cult a fost construit în stil specific ortodox, cu influențe baroce, și servește drept martor al unei conviețuiri pașnice între diferite etnii și confesiuni din această regiune multiculturală.

Ridicată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, biserica se remarcă prin proporțiile armonioase și prin turnul-clopotniță bine definit, vizibil din întreaga localitate. Fațada este sobră, dar elegantă, iar acoperișul boltit și cupola cu cruce sunt elemente reprezentative pentru arhitectura eclezială ortodoxă sârbească.

Interiorul bisericii impresionează prin iconostasul bogat ornamentat, sculptat în lemn și împodobit cu icoane bizantine, pictate în stil tradițional sârbesc. Frescele și elementele decorative păstrează atmosfera autentică a bisericilor ortodoxe din Banat, reflectând atât influențele religioase, cât și cele artistice ale epocii habsburgice.

Biserica are o importanță aparte pentru identitatea culturală a minorității sârbe din zonă, fiind un centru religios activ care găzduiește liturghii, sărbători tradiționale și evenimente comunitare. De asemenea, ea reprezintă un simbol al păstrării limbii, credinței și obiceiurilor strămoșești în cadrul unei comunități bine integrate în peisajul local.

Înconjurată de un cimitir vechi, cu cruci și pietre funerare inscripționate în alfabet chirilic, biserica oferă vizitatorilor nu doar o incursiune în viața spirituală a comunității sârbe din Petrovaselo, ci și o lecție despre conviețuirea pașnică și respectul reciproc care definesc identitatea bănățeană.

Biserica ortodoxă de la Nadăş, judeţul Timiş, a renăscut după ce la începutul anilor 2000 părea să dispară efectiv. Nu mai avea decât zidul dintr-o parte, fără acoperiş, iar în interior creştea iarba, fiind pregătită de demolare. Satul Nadăş, aflat la 15 kilometri de Recaş, nu mai există ca localitate din 1992, când a fost declarat oficial sat depopulat. În 2003, câţiva fii ai satului şi-au construit case de vacanţă, iar cu această ocazie au decis să organizeze din nou ruga de Rusalii.

La prima rugă erau în jur de 40 de persoane, dar apoi numărul foştilor nădăşeni a tot crescut. Slujbele erau ţinute de către preotul de la Recaş, printre ruinele bisericii construite în 1898.

Aflat într-o zonă pitorească, pe dealurile Recaşului, Nadăş a început să fie din nou populat. Cei mai mulţi timişoreni şi-au ridicat aici case de vacanţă şi astfel biserica a primit o nouă şansă. Un prim pas a fost reînfiinţarea Parohiei Nadăului, prin reactivarea Chiliei Nadăş care aparţine de satul vecin Herneacova.

Cu ajutorul localnicilor, din sponsorizări, dar şi a Mitropoliei Banatului, biserica ortodoxă din Nadăş e pe cale să fie restaurată. Lăcaşul iniţial a fost conservat, apoi s-au făcut lucrări de consolidare, s-a reconstruit zidul lipsă şi s-a pus din nou acoperiş. Mai rămâne să se refacă turnul, să se monteze geamuri şi uşi şi să fie adus mobilier.

Biserica ortodoxă actuală a fost construită în anul 1898 când a fost demolată vechea biserică de lemn. Noul edificiu religios a fost construit din cărămidă de către antreprenorul Gheorghe Heger. Biserica respecta caracteristicile stilului baroc vienez, larg răspândit în această parte a ţării. Turnul a fost construit din cărămidă si acoperit cu tablă iar bolta semicilindrica tot din cărămidă.

Nu a fost pictată ci numai zugravită. Biserica a fost antesfinţită de către protopopul Victor Faur în anul 1962 şi a avut hramul Sfântului Gheorghe.

De-a lungul timpului, biserica a fost restaurată, prin strădania preoţilor parohi în mai multe rânduri. Renovări au avut loc în anii: 1926, 1961 şi 1967. Spre sfârşitul anilor 80 pe fondul depopulării satului, biserica este demolată parţial.

Biserica Greco-Catolică din Izvin este o mărturie vie a diversității spirituale și a bogatei moșteniri culturale din zona Recașului. Situată în centrul satului Izvin, această biserică reflectă istoria zbuciumată, dar plină de credință a comunității greco-catolice din Banat, care a reușit să își păstreze identitatea confesională în ciuda provocărilor istorice.

Construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, biserica este un edificiu modest ca dimensiuni, dar profund semnificativ prin simbolismul său. Arhitectura sa respectă canoanele tradiției bizantine, fiind adaptată contextului local, cu elemente simple, dar armonioase, care oferă o atmosferă de reculegere și comuniune.

Interiorul bisericii păstrează iconografia specifică ritului greco-catolic, care îmbină spiritualitatea orientală cu unitatea doctrinară a Bisericii Romei. De-a lungul decadelor, lăcașul a fost un punct central nu doar pentru oficierea slujbelor religioase, ci și pentru consolidarea coeziunii comunității locale, oferind sprijin spiritual, educație morală și identitate culturală generațiilor de credincioși.

În perioada regimului comunist, când Biserica Greco-Catolică a fost suprimată oficial în România (1948), comunitatea din Izvin, asemenea altor sate din Banat, a fost forțată să-și practice credința în ascuns. După 1989, biserica a fost reactivată și redeschisă oficial, marcând renașterea spirituală a unei comunități care nu și-a abandonat niciodată credința.

Astăzi, Biserica Greco-Catolică din Izvin este nu doar un spațiu sacru, ci și un simbol al rezistenței spirituale și al continuității identitare. Ea atrage vizitatori interesați de istoria confesională a regiunii, de patrimoniul multicultural al Banatului și de frumusețea discreției care emană din acest loc de liniște și rugăciune.

Biserica Ortodoxă cu hramul Sfântul Apostol Toma din satul Izvin, orașul Recaș, este un monument istoric de o deosebită valoare, construit în anul 1786. Așezată în inima satului, biserica impresionează prin arhitectura sa specifică epocii, păstrând elemente tradiționale ale stilului ortodox din Banat.

Lăcașul de cult a fost martor al vieții spirituale a comunității de-a lungul a peste două secole, fiind un loc de rugăciune, speranță și continuitate pentru generațiile de credincioși din Izvin. Iconostasul, picturile și elementele decorative păstrează farmecul și autenticitatea vremurilor de demult, oferind vizitatorilor o atmosferă solemnă și profundă.

Biserica este nu doar un simbol al credinței, ci și o mărturie a identității locale, fiind inclusă în patrimoniul spiritual și istoric al regiunii.

Biserica Ortodoxă Română din Recaș (1924) – Simbol al identității naționale și al credinței românești

Construită în anul 1924, în perioada interbelică, Biserica Ortodoxă Română din Recaș reprezintă un important simbol al renașterii spirituale și identitare a comunității românești din Banat, într-o perioadă în care România Mare prindea contur și valorile naționale se consolidau la nivel local.

Edificarea bisericii a avut loc la scurt timp după Marea Unire din 1918, într-un moment în care numeroase comunități românești din vestul țării și-au reafirmat apartenența religioasă și culturală prin construirea de lăcașuri de cult proprii. În Recaș, unde conviețuiau de-a lungul timpului români, germani, maghiari și sârbi, această biserică a fost un reper al afirmării ortodoxiei românești într-un spațiu multicultural.

Biserica a fost construită în stil neoromânesc, cu influențe bizantine, specifice arhitecturii ecleziastice din perioada interbelică. Fațada sobru-ornamentată este completată de un turn clopotniță bine proporționat, care domină împrejurimile. Interiorul este împodobit cu pictură murală realizată în tehnica frescă, inspirată din iconografia ortodoxă tradițională, cu scene biblice, sfinți protectori și reprezentări ale Maicii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos.

Iconostasul sculptat în lemn este o altă piesă centrală a bisericii, lucrat cu rafinament de meșteri locali sau regionali, reflectând devotamentul comunității față de valorile spirituale ortodoxe.

De-a lungul decadelor, biserica a fost martora multor momente importante pentru viața spirituală a recășenilor: slujbe de sărbători, botezuri, cununii, înmormântări și evenimente culturale legate de calendarul bisericesc. Preoții care au slujit aici au avut un rol esențial în păstrarea limbii române, a tradițiilor și a identității religioase, în special în perioadele istorice mai dificile pentru comunitatea ortodoxă.

Astăzi, Biserica Ortodoxă Română din Recaș este mai mult decât un lăcaș de cult – este o mărturie vie a dorinței de afirmare națională și religioasă a românilor din Banat, un loc de rugăciune, dar și un punct de referință pentru cei care vor să înțeleagă istoria locală.

Biserica este deschisă vizitatorilor și pelerinilor, oferind un spațiu de reculegere, spiritualitate și admirare a patrimoniului religios. Este un obiectiv important în orice traseu turistic sau cultural din Recaș și un loc în care tradiția ortodoxă se păstrează vie, din generație în generație.

Sursa: https://mitropolia-banatului.ro/sfintire-de-pictura-la-biserica-din-parohiei-recas-i/